Julia Dobrovolskaya: biografie, activități și fapte interesante

Dobrovolskaya Julia Abramovna este cunoscută în toată lumeapedagogice și a cercurilor științifice. Meritul său a fost crearea cel mai bun manual din lume limba italiană, dicționare mai cuprinzătoare: rusă-italiană și italiană-rusă.

A tradus o multime de filme pentru viata ei,cărți, articole, au predat numeroși studenți. Profesor de la Milano, Trieste, Universitatea Trent Dobrovolskaya a făcut mai mult decât oricine altcineva să popularizeze limba rusă în Italia. De mai multe ori guvernul italian ia acordat premii în domeniul culturii.

Copilăria, tineretul

25 august 1917 În Nižni Novgorod, în familia unui silviculturist, sa născut viitorul-filolog Julia Dobrovolskaya. Biografia ei în timpul adolescenței a fost marcată de mutarea familiei în capitala nordică. Tatăl ei a lucrat ca planificator pentru producția de la Leningrad și mama mea - ca profesor de limba engleză.

După ce a absolvit școala, fată în alegerea profesiei a fost în continuarepașii mamei, înscriindu-se la Facultatea de Filologie LIFLI. Profesorii lui Yulia au fost extrem de norocoși: omul de știință renumit în lumea întreagă Propp V. Ya. În mod fundamental a predat studenților nu doar limba germană, dar a explicat cum să simtă acest limbaj.

Până la sfârșitul vieții ei, Julia Abramovna a fostÎi sunt recunoscător lui Vladimir Yakovlevich pentru elementele de bază ale artei pe care le-a învățat - a fi un poliglot. Ulterior, folosind cunoștințele acumulate, Yulia Dobrovolskaya a reușit să stăpânească practic toate limbile europene de bază.

O educație strălucitoare a generat euforie: viitorul părea a fi un entuziast membru Komsomol al "castelelor în aer".

Era obligată să semneze

Cei care își citesc biografia pot avea o asociere cu liniile lui Vladimir Väsotsky: "Zăpadă fără murdărie, ca o viață lungă fără minciuni ...".

A văzut o astfel de zăpadă într-o tabără lângă Moscova. Înainte de aceasta, ea a fost acuzată fără nici un fel de trădare (articolul 58-1 "a"), pentru care a fost împușcată sau 15 ani de închisoare. Julia Dobrovolskaya, în ciuda presiunii, sa ridicat și nu a recunoscut vinovăția impunătoare.

Această femeie nu a vorbit despre ce măsuriImpacturile i-au fost aplicate pe spate de către maeștri în casemate cu pereți groși. Doar o singură frază a căzut de pe buzele ei: "Nu-ți poți imagina decât: Lubyanka, Lefortovo, Butyrka ..."

După ce a eșuat în încercarea de a se rupe, a fost trimisă la tabăra de la Khovry. "Memoria" acelor vremuri pentru viața ei a rămas imposibilitatea de a avea copii ca rezultat al muncii grele.

Femeia de 28 de ani a fost eliberată sub amnistierea din 1945.

Dobrovolskaya despre misionarii lui Stalin din Spania

Ea a devenit inacceptabilă după o "călătorie de afaceri" în Spania.

Komsomolskaya Pravda Julia Dobrovolskaya a răspunsapelul pentru un "om în haine civile", care a recrutat interpreți pentru a participa la ajutorarea republicanilor. Dar, în trei ani de muncă, fata înțelegea de ce Stalin a trimis 30 de mii de specialiști militari și specialiști.

"Internaționiștii" cu militari au servitconsilieri nu numai în forțele armate ale republicanilor, ci și consultanți în analogul creat rapid al NKVD. Patria Cervantes se pregătește să devină o țară de partiocrație. Din comuniștii locali ai "Frontului popular" vizitatorii au făcut o aparență a comisarilor bolșevici.

Au expropriat proprietatea privată,tratați cu conaționalii lor. Catolicii spanioli au fost forțați să se transforme în atei, au explodat biserici, au ucis preoți. Evenimente dezvoltate în conformitate cu canoanele staliniste ale "luptei de clasă".

Conștientizarea vinovăției în fața spaniolilor

Populația care a acceptat "tovarășii" care au ajuns la eica antifașiști, văzând afacerile lor, s-au răzvrătit și au sprijinit militarii lor, care s-au răzvrătit. În special, "spaniolul Chapaev" (antrenați anterior la Academia Frunze, un prieten al lui Yulia Abramovna, Valentin Gonzalez) a ajuns la concluzia că comuniștii erau similari cu fasciștii.

Cu costul unui milion de vieți ale spaniolilor, republicanii au fost învinși și "internaționaliștii" au fost expulzați. Julia Dobrovolskaya, întorcându-se acasă, a tăcut despre ceea ce a văzut și a experimentat.

Avea cunoștințe printre pasionațiulterior dezamăgit în URSS. Fata de traducator a fost o persona proeminenta (acest lucru este evidentiat de imaginea ei in romanul lui Ernest Hemingway "Pentru care se spala").

Evident, o tânără revenită în URSS a fost reprimată "în avans și doar pentru caz": din teama că ea ar putea scrie despre războiul spaniol în mass-media occidentală sau să facă ceva de genul asta.

După 40 de ani, traducătorul va fi în Barcelona, ​​iar ea va coborî din avion cu o inimă greoaie, simțindu-se rușine în misiunea tinereții ei.

A ajutat să supraviețuiască

După cum își amintește Yulia Abramovna, pentru ea, rămânând în viațăsub jug, cel mai important lucru nu a fost acela de a deveni agitat, să nu încetăm să vedem bine în oameni. Ea a urmat această regulă, observând, amintirea și mulțumirea oamenilor care, la chemarea sufletului ei, fac fapte bune. Cu toate acestea, printre ei este deosebit de recunoscătoare:

• la primul său soț decent, Dobrovolski Yevgeny Alexandrovich, un muncitor nomenklatura, care sa căsătorit cu o "zechka" și și-a donat cariera
• Mikhailov, inginerul lagărului de plante Khovrinsky, care a aranjat-o ca traducător;
• șefului de poliție cu părul gri, mai subțire, care, pe riscul și riscul său, ia eliberat pașaportul în schimbul certificatului său de eliberare

Spune-mi cine e prietenul tău ...

Acest proverb vechi roman a fost testul timpului. Prietenia pe termen lung asociată Julia Dobrovolskaya cu mulți oameni demni și minunați:

• un prizonier din Gulag, un activist pentru drepturile omului, critic literar Lev Razgon;
• poet, traducător, publicist Korney Chukovsky;
• publicist, traducător, poet, jurnalist Ilya Ehrenburg;
• Campessino (Valentin Gonzalez), comandant republican, a reprimat ulterior;
• Scriitorul și povestitorul italian pentru copii Gianni Rodari;
• pictorul Renato Guttuso;
• MSU profesor Merab Mamardashvili;
• scriitorul Nina Berberova, soția lui Vladislav Khodasevich.

Viața personală

Julia Dobrovolskaya, după eliberare, a predat la Institutul de Limbi Străine din Moscova din 1946 până în 1950. Ea sa implicat în activități de predare și traducere.

Competență și principiu, era inconfortabilăpentru manipulatorii de partid. O ocazie de ai da vina pe curând găsită. Odată ce Yulia Abramovna a tradus un articol cu ​​conținut catolic. Profesorul și traducătorul au experimentat pe deplin "libertatea de conștiință în forma sovietică".

Ea a fost concediată de la locul ei de muncă. Presiunea a fost atât de puternică încât primul ei soț, Evgeny Dobrovolski, a părăsit-o.

Cu toate acestea, Julia Dobrovolskaya a reușit să post factumsă dovedească cazul lor și să obțină un loc de muncă la MGIMO. Acolo ea a început să aibă grijă de șeful departamentului de limbi romanice Gonion S. A., s-au căsătorit. Soția sa, Semen Aleksandrovici, a devenit un sprijin și sprijin real. Datorită bolii soțului ei, Dobrovolskaya a fost văduvă după nouăzeci de ani.

Activități profesionale

Motivul plecării din URSS a profesorului a fost interzicerea oficială de a primi un premiu internațional.

În 1964 a terminat lucrul la legendarul eimanuale Julia Dobrovolskaya "Curs practic al limbii italiene." Apropo, până în prezent (pentru o jumătate de secol) acest manual este fundamental pentru studenții filologici. Pentru această muncă, recunoscută ca fiind clasică, în 1970, guvernul italian a acordat profesorului MGIMO, Yulia Abramovna, un premiu național pentru realizări în domeniul culturii.

Cu toate acestea, guvernul sovietic nu ia permis să pleceîn străinătate pentru recompensare. Yulia Dobrovolskaya, un translator de renume mondial, se simțea ca în tinerețe, încuiată în zidurile casematelor. Ea a așteptat cu sinceritate că, odată cu căderea regimului sângeros al liderului și odată cu apariția dezghețului anilor 60, ea putea să lucreze liber, dezamăgită cu amărăciune. Profesorul a realizat că nu era birocrația institutului care o otrăvea deloc - nu era mulțumită de sistem.

Mai multă experiență pe tine JuliaAbramovna nu a putut. În 1982, ea intră într-o căsătorie fictivă cu un cetățean italian și părăsește țara. Acest lucru a fost ajutat de prietena ei din Milano, Amy Moresco, care a cerut o favoare de la prietenul ei, Hugo Giussani.

"Profesorul vieții"

După ce a călătorit în Italia din URSS, Dobrovolskaya Juliaea a rămas aceeași "profesoară": ea a fost întotdeauna înconjurată de o mare de studenți cu întrebări. Ea a îndemnat, a predat, a recomandat. Lucra furios, în ciuda vârstei de 65 de ani.

Sa întâmplat așa că titlul de profesor sovieticaici a însemnat puțin, deși lingviștii locali au fost uimiți de cunoașterea amplă a profesorului rus. Yulia Abramovna îi plăcea să spună că nimeni nu ia dat nimic. Șapte ani mai târziu a devenit profesor în Italia. Apararea tezei de doctorat a fost un eveniment pentru comunitatea științifică din această țară.

Voluntarul a simțit întotdeaunareprezentant al unei mari culturi - rusă. A participat la publicarea cărților clasice ruse traduse de ea. Italienii au admirat "profesorul rus": scriitorul Marcello Venturi a povestit despre ea în romanul său: "Gorki Street, 8, apartament 106" (Odată fost adresa de domiciliu).

Adesea în fața studenților italieni.au existat lacrimi când, la cererea lor, Yulia Dobrovolskaya a povestit despre viața ei. Biografia traducătorului și profesorului le-a reamintit un roman de aventură: "Cum a trebuit să treci prin ea?" După moartea ei în 2016, colegii universitari au recunoscut respectuos că lucrările ei erau adecvate meritului științific al unei întregi echipe.

Sa întâmplat că două țări, două culturi, două civilizații s-au reflectat în soarta dificilă a acestei femei.

concluzie

După prăbușirea URSS, ea a venit în patrie de mai multe ori, oferind de bunăvoie interviuri.

La sfârșitul vieții sale epistoleștimemoria compatrioților lăsat pe Julia Dobrovolskaya. Cartile educaționale italo-ruse, publicate sub stiloul ei, au fost completate cu colecția biografică "Post Scriptum". În loc de memorii.

Profesorul, un translator de renume mondial, într-un mod autentic și într-un fel de conversație confidențială, le-a spus cititorilor despre lumea în care trăia, despre gândurile și sentimentele ei, despre prietenii ei.
După moartea ei, cei care o cunosc erau de acord că, după plecarea ei, nu exista nici o impresie de gol sau de subevaluare. A reușit să facă totul, a spus totul, a scris totul.